Răzvan Anton a publicat cartea de artist “20 de feluri de a încărca arme”, editată de Ciprian Mureșan și Corina Bucea, nominalizată la concursul Cele mai frumoase cărți din lume 2016, de la Leipzig. Din 2013 participă la ateliere și stagii de predare la École européenne supérieure de l’image (Angouleme, Poitiers) și coordonează ateliere de creație la Tășuleasa Social.
CMFC: Cartea ta, editată de Ciprian Mureșan și Corina Bucea, a fost nominalizată de către juriul Stiftung Buchkunst (Cele mai frumoase cărți din lume). Ne povestești un pic despre cum a apărut ideea ei? În măsura în care desenul tău e cartografiere subiectivă, așa cum spui într-un interviu, cartea asta e un martor al tensiunilor geo-politice din ultimii ani?
Răzvan Anton: Seria asta de carnete desenate a apărut în 2013, când eram destul de mult pe drumuri. Nu mai aveam un atelier convențional, așa că am început să lucrez în carnete. Tot atunci am început să devin interesat de problematica manualelor de instrucțiuni și cu precădere de manualele militare. Așa m-am gândit să propun un manual hibrid care să preia coregrafia gesturilor violente fără obiectul instrucției. În acest context, gesturile mâinilor care încarcă arme devin ambigue, putând fi ușor confundate cu gesturi domestice. Cartea e o reacție la problematica educației, instrucției, dar și a absurdităților geo-politice.
CMFC: De ce carte? Ai mai lucrat cu cartea? Cât de potrivit este mediul ăsta pentru un artist vizual, ce constrângeri are și ce posibilități oferă? Există un proces specific pe care îl utilizezi? Urmărești un rezultat concret?
Răzvan Anton: Nu sunt un specialist al cărții de artist, dar mă interesează pentru ca este unul din cele mai democratice mijloace de difuzare a informației. Nu trebuie sa fii un cunoscător al artei sau culturii contemporane pentru a ști cum se folosește o carte. Mă interesează de asemenea locul practicilor artistice în spațiul public și posibilitatea de scurt-circuitare a cadrului convențional de expunere sau prezentare. Și pentru toate aceste motive cadrul cărții mi se pare potrivit. Nu cred că urmăresc un rezultat concret, pentru că traseul unui astfel de proiect poate fi atât de neașteptat.
CMFC: Este pentru al doilea an consecutiv, când juriul Buchkunst nominalizează un titlu românesc care nu vine din partea unei edituri, anul trecut „Carte de Vizită” a Atelierului Fabrik a obținut o mențiune, ceea ce face ca acest concurs de design de carte să pară mai degraba o competiție foarte nișată, de cărți în serii limitate, realizate de artiști, ilustratori sau bibliofili. Cum vezi scena de carte din România?
Răzvan Anton: Urmăresc scena carții din România, dar nu sunt editor. Ca artist vizual mă interesează destul de mult felul în care arată cărțile. Și pot spune ca în ultimii ani editurile acorda o tot mai mare importanță felului în care arată obiectul cărții, de la hârtia aleasă, pâna la modul în care se așează un text în pagină. Aceste lucruri nu s-au inventat acum, dar a fost o perioadă destul de lungă de timp în care aceste lucruri au fost ignorate.
CMFC: La început de an ai susținut împreună cu Ciprian Mureșan un atelier despre cartea de artist (Unu și Multiplu coordonat de Diana Marincu în seria Learning and Unlearning), la Galeria Plan B din Cluj, în contextul expoziției itinerante CMFC – cărți de artist/albume de artă. Ne poți spune mai multe despre cum s-a desfășurat, cine au fost cei interesați și la ce rezultate ați ajuns?
A fost un atelier informal în care participanții au adus pe aceasta platformă a publicării și auto-publicării practicile vizuale și curiozitățile personale. Majoritatea erau deja absolvenți și nu doar de artă, cu un mai mare grad de maturitate și acest lucru a fost benefic. Ideea era de a nu impune un cadru foarte precis, ci de a consilia și stimula diversele practici și interese. Tot ce am avut la dispoziție a fost un copiator alb-negru și multă hârtie. La atelier a contribuit și Cristian Opriș, care a demonstrat câteva metode de legătorie. La finalul atelierului fiecare participant a avut un proiect personal și diferit de al celorlalți.
CMFC: Un alt atelier la care ai contribuit a avut loc la Muzeul de Artă din Cluj napoca, în jurul legătoriei de carte (în cadrul Ieșit din tipar(e) / CMFC itinerante), cu o echipă mai mare, în general profesori la UAD Cluj. Suntem curioși să ne povestești puțin despre experiența ta cu acest atelier. Și dacă experiențele celor două ateliere influențează munca ta de profesor la UAD și cum?
Răzvan Anton: Acesta a fost un proiect ușor diferit pentru că s-a concentrat mai mult pe partea de legătorie și construcție a cărții ca obiect. Aici contribuția mea a fost mai redusă. Participarea a fost foarte numeroasă și interesul surprinzător de mare. Cred că fiecare astfel de proiect e benefic pentru articularea experienței pedagogice. Și ceea ce e evident este ca tocmai în aceste proiecte care stimulează curiozitatea și interesele participanților rezultatele sunt notabile. Asta e ceea ce încerc să încurajez și în relația cu studenții.
CMFC: Anul acesta ne pregatim de al cincelea an de concurs CMFC. Cum a fost pentru tine experiența cu acest proiect? Te-a inspirat în vreun fel în demersurile tale artistice și pedagogice?
Răzvan Anton: A fost foarte faină și neașteptată. Nu bănuiam că proiectul ăsta va avea un astfel de traseu. Zona asta a publicării ca artist mă interesează în mod constant în ultimii ani și practica mea e direct influențată de ideea multiplicării și difuzării. În privința proiectelor pedagogice, ele sunt strâns legate de cercetarea mea artistică, pe care încerc s-o împărtășesc cât mai transparent studenților.